CREŞTINISMUL ŞI EPOCA ÎNTUNECATĂ
Aşa numita Epocă Întunecată este o perioadă foarte importantă şi dureroasă din istoria religiilor păgâne.
Persecuţii creştine împotriva păgânilor
Urmatoarea listă de atrocităţi creştine împotriva păgânilor din timpul Imperiului roman a fost alcătuită de scriitorul elin şi păgân Vlassis Rassias (vezi lucrarea sa Demolaţi-le! publicată în limba greacă, Atena 2000, ediţia a II-a, Editura Anichti Poli, ISBN 960-7748-20-4). O redăm aici nu pentru a instiga ura împotriva creştinismului, ci pentru a infirma nişte preconcepţii creştine persistente şi anume, că păgânismul elenistic şi-ar fi pierdut rostul, că nu ar mai fi satisfăcut nevoile religioase ale oamenilor şi că romanii, grecii şi alte popoare din Imperiul roman ar fi plecat de la zeii lor şi ar fi îmbrăţişat cu râvnă noua religie.
Edictele imperiale înnoite mereu împotriva religiei păgâne precum şi ordonarea de sus a distrugerii templelor şi a persecuţiilor sălbatice timp de sute de ani reprezintă dovezi concludente împotriva preconcepţiilor de mai sus. Ele arată că introducerea creştinismului a fost un dictat politic din partea puternicilor imperiului împotriva voinţei şi rezistenţei populaţiei care în pofida tuturor prohibiţiilor, distrugerilor şi masacrărilor a mii de oameni a rămas credincioasă zeilor ei. Păgânismul elenistic nu a pierit de la sine – a fost exterminat în mod brutal.
314 e.n.
Imediat dupa legalizarea officiala completa, biserica crestina ii ataca pe pagani: sinodul de la Ancyra (Ankara) denunta adorarea zeitei Artemis (Diana).
324
Imparatul Constantin declara crestinismul ca singura religie oficiala a Imperiului roman. La Didima, Asia Mica, depradeaza oracolul zeului Apollo si tortureaza preotii pana la moarte. De asemenea ii alunga pe pagani de la Muntele Atos si distruge toate templele pagane din localitate.
326
Urmand instructiunile mamei sale Elena, imparatul Constantin distruge templul zeului Esculap din Aigeai din Cilicia si multe temple ale zeitei Afrodita din Ierusalim, Afaca, Mambre, Fenice, Baalbec, etc.
330
Constantin jefuieste tezaurele si statuile templelor pagane din Grecia ca sa decoreze Nova Roma (Constantinopole), noua capitala a imperiului sau.
335
Constantin jefuieste multe temple din Asia Mica si Palestina si ordona executia prin rastignire a „tuturor vrajitorilor si ghicitorilor”. Martiriul filozofului neoplatonician Sopratos.
341
Imparatul Constans, fiul lui Constantin, ii persecuta pe „toti ghicitorii si elenistii”. Multi elini pagani sunt ori inchisi ori executati.
346
Noi persecutii pe scara mare impotriva paganilor din Constantinopole. Exilarea vestitului orator Libanius care este acuzat ca... „vrajitor”.
353
Un edict al lui Constantiu ordona pedeapsa cu moartea pentru toate felurile de cult religious prin sacrificii si „idoli”.
354
Un nou edict al lui Constantiu ordona inchiderea tuturor templelor pagane. Unele sunt profanate si transformate in berdeluri sau saloane de jocuri de noroc. Preotii pagani sunt executati. Primele arderi de biblioteci in diverse orase ale imperiului. Primele ateliere pentru fabricarea varului. O mare parte a arhitecturii sacre a paganilor este transformata in var.
356
Un nou edict al lui Constantiu ordona distrugerea templelor pagane si executia tuturor „idolatrilor”.
357
Constantiu interzice toate metodele de prevestire (inclusiv astrologie).
359
La Skythopolis, Siria, crestinii organizeaza primele lagare ale mortii pentru torturarea si executia paganilor arestati din tot imperiul.
361 la 363
Imparatul pagan Flaviu Claudiu Iulian declara toleranta religioasa si restaurarea cultelor pagane la Constantinopole (11 decembrie 361)
363
Asasinarea imparatului Iulian (26 iunie).
364
Imparatul Flaviu Iovian ordona arderea bibliotecii din Antioh. Un edict imperial (de la 11 septembrie) impune pedeapsa cu moartea pentru toti paganii care adora zeii strabuni sau practica prevestirea viitorului ("sileat omnibus perpetuo divinandi uriositas"). Trei edicte diferite (de la 4 februarie, 9 septembrie si 23 decembrie) ordona confiscarea proprietatii tuturor templelor si pedeapsa cu moartea pentru participarea la ritualuri pagane, inclusiv cele private.
365
Un edict imperial (de la 17 noiembrie) interzice ofiterilor pagani sa comande soldati crestini.
370
Imparatul Valens ordona o persecutie grozava a paganilor in intregul imperiu de la rasarit. La Antioh, printre multi alti pagani, fostul guvernator Fidustiu si preotii Hilariu si Patriciu sunt executati. Tone de carti sunt arse in pietele oraselor din imperiul de la rasarit. Toti prietenii imparatului Iulian (Orebasius, Sallustius, Pegasius, etc.) sunt persecutati, filozoful Simonide erse ars de viu si filosoful Maxim este decapitat.
372
Imparatul Valens ordona guvernatorului Asiei Mici sa extermine paganii elini si sa distruga toate documentele intelepciunii lor.
373
Noua interzicere a tuturor metodelor de prevestire. Termenul „pagani” (pagani, tarani) este introdus de catre crestini pentru a ii injosi pe pagani.
375
Templul zeului Esculap din Epidaur este inchis.
380
La 27 februarie crestinismul devine religie exclusiva a Imperiului roman printr-un edict al imparatului Flaviu Teodosie, cerand ca „toate diferitele natiuni supuse indurarii si moderatiei noastre sa continue a profesa religia daruita romanilor de catre apostolul Petru”. Cei care nu sunt crestini sunt numiti „nesuferiti, eretici, prosti si orbi”. In alt edict Teodosie ii numeste „nebuni” pe toti cei care nu cred in dumnezeul crestin si interzice orice dezacord cu dogma bisericii. Ambrozie, episcopul Milanului incepe sa distruga toate templele pagane din aceasta zona. Preotii crestini conduc o multime la templul zeitei Demeter din Eleusis si incearca sa-i linseze pe ierofantii Nestoriu si Priscus. La varsta de 95 de ani, Nestoriu termina misterele eleusine si anunta predominanta intunecimii mentale asupra rasei umane.
381
La 2 mai, Teodosie ii depriveaza de drepturi pe toti crestinii care se intorc la credinta pagana. In intregul Imperiu Roman de la Rasarit temple si biblioteci pagane sunt jefuite sau arse. La 21 decembrie, Teodosie interzice si simpla vizitare a teplelor pagane. La Constaninopole templul zeitei Afrodita este transformat intr-un bordel si templul Soarelui si al lui Artemis in grajduri.
382
„Alelu-ia” (slava lui Iahve) este impus in liturgia crestina.
384
Imparatul Teodosie ordona prefectului pretorian, Maternus Cynegius, un crestin devotat, sa coopereze cu episcopii din localitate in distrugerea templelor pagane din Grecia de nord si Asia Mica.
385 la 388
Maternus Cynegius, incurajat de catre sotia lui fanatica si episcopul „sfantul” Marcellus impreuna cu bandele lui sa caute si sa distruga sute de temple si altare din zona rurala. Printre altele, distrug templul din Edesa, templul Cabirilor din Imbros, templul lui Zeus din Apamea, templul lui Apollo din Didima si toate templele din Palmira. Mii de pagani nevinovati din toate partile imperiului sunt supusi martiriului in notoriile lagare ale mortii din Skythopolis.
386
Imparatul Teodosie interzice intretinerea templelor pagane jefuite.
388
Discutii publice in legatura cu religia sunt interzise de catre Teodosie. Oratorul batran Libanius trimite faimoasa sa epistola „Pro Templi” lui Teodosie in speranta ca ultimele temple pagane care mai ramasesera sa fie respectate si crutate.
389 la 390
Toate calendarele necrestine sunt interzise. Hoarde de sihastri crestini din desert navalesc asupra oraselor din Orientul Mijlociu si Egipt, distrugand statui, altare, biblioteci si temple pagane, in timp ce paganii sunt linsati. Teofil, patriarhul din Alexandria, incepe persecutii aspre impotriva paganilor, transforma templul lui Dionisie intr-o biserica, arde templul lui Mithra, distruge templul lui Zeus si ii batjocoreste pe preotii pagani inainte de a-i omori prin lapidare. Hoardele crestine profaneaza imaginile de cult.
391
La 24 februarie, un nou edict al lui Teodosie interzice nu numai vizita templelor pagane dar si privirea statuilor vandalizate. Noi persecutii aprige in tot imperiul. La Alexandria, in Egipt, paganii sub conducerea filozofului Olimpiu se revolta si in urma unor lupte pe strazile orasului, se baricadeaza in templul zeului Serapis. Dupa un asediu violent, crestinii ocupa cladirea, o demoleaza, dau foc vestitei biblioteci si profaneaza imaginile de cult.
392
La 8 noiembrie, imparatul Teodosie interzice toate ritualurile crestine, numindu-le „superstitii ale paganilor” ("gentilicia superstitio"). Noi persecutii pe scara mare inpotriva paganilor. Misterele din Samotracia sunt oprite si preotii ucisi. In Cipru, episopul localnic si „sfintii” Epifan si Tihon distrug aproape toate templele de pe insula si ucid mii de pagani. Misterele zeitei Afrodita din localitate sunt oprite. Edictul lui Teodosie declara: „cei care nu se vor supune parintelui Epifan nu au dreptul de a ramane pe insula”. Paganii se revolta impotriva imparatului si bisericii in Petra, Rafia, Gaza, Baalbec si alte orase din Orientul Mijlociu.
393
Jocurile Pitiene, Actiene si Olimpice sunt interzise ca facand parte din „idolatria” pagana. Crestinii jefuiesc templele din Olimpia.
395
Doua noi edicte (de la 22 iulie si 7 august) duc la noi persecutii impotriva paganilor. Rufinus, primul ministru eunuc al inparatului Flavius Arcadius dirijeaza hoardele gotilor crestinizati (condusi de Alaric) inspre Grecia. Incurajati de calugari crestini, barbarii jefuiesc si dau foc multor orase (Dion, Delfi, Megara, Corint, Pheneos, Argos, Nemea, Lycosoura, Sparta, Messene, Phigaleia, Olimpia, etc.), ucig sau inrobesc nenumarati greci si ard templele. Printre altele, dau foc sanctuarului eleusin si ard de vii toti preotii (inclusiv ierofantul lui Mithra Hilariu).
396
La 7 decembrie, un nou edict al imparatului Arcadiu ordona ca paganismul sa fie tratat ca tradare. Ultimii preoti si ierofanti pagani sunt inchisi.
39
"Demolati-le!" Imparatul Flavius Arcadius porunceste demolarea ultimelor temple nedaramate.
398
Cel de al IV-lea sinod bisericesc din Cartagina interzice tuturor, inclusiv episopilor, studiul cartilor pagane. Porfir, episcopul din Gaza, demoleaza aproape toate templele pagane (cu exceptia a noua temple care raman active).
399
Printr-un nou edict (13 iulie) imparatul Flavius Arcadius porunceste daramarea imediata a tuturor templelor care au mai rams, indeosebi in zona rurala: «Si qua in agris templa sunt, sine turba ac tumultu diruantur. His enim deiectis atque sublatis omnis superstitioni materia consumetur».
400
Episcopul Niceta distruge oracolul zeului Dionisie din Vesai si crestinizeaza toti paganii din regiune.
401
Gloata crestina din Cartagina linseaza paganii si distruge templele si „idolii”. De asemenea in Gaza, epicopul local, numit si „sfantul” Porfir, i-si trimite adeptii sa linseze paganii si sa demoleze ultimele noua temple are orajului care mai erau active. Cel de al 15-lea sinod din Calcedon ordona ca toti crestinii care inca mai intretin relatii bune cu rude pagane sa fie excomunicati (chiar dupa moarte).
405
Ioan Gura de Aur trimite hoardele de calugari imbracati in gri si armati cu maciugi si bare de fier sa distruga „idolii” din toate orasele din Palestina.
406
Ioan Gura de Aur colectioneaza fonduri de la femei crestine bogate pentru a finanta demolarea templelor eline. La Efesus, ordona distrugerea vestitului templu al zeitei Diana. La Salamis, Cipru, „sfintii” Epifan si Eutihie continua persecutia paganilor si distrugerea completa a templelor si sansctuarelor lor.
407
Un nou edict interzice inca o data toate slujbele religioase necrestine.
408
Imparatul Imperiului de la Apus Onoriu si imparatul Imperiului de la Rasarit Arcadiu ordona impreuna ca toate sculpturile templelor pagane sa fie ori disruse ori confiscate. Proprietatea privata de sculpturi pagane este de asemenea interzisa. Episcopii locali conduc noi persecutii aprige impotriva paganilor si noi arderi de carti. Judecatorii care au mila de pagani sunt si ei persecutati.
409
Inca o data, un edict ordona ca astrologia si toate metodele de prevestire sa fie pedepsite cu moartea.
410
La Alexandria, Egipt, cateva zile inainte de Paste (sarbatoarea iudeo-crestina), gloata asmutita de episopul Chiril ataca si o sfasie pe faimoasa si frumoasa filozoafa Hypatia. Bucati din trupul ei sunt purtate de catre gloata crestina pe strazile Alexandriei, si in sfarsit arse impreuna cu cartile ei intr-un loc numit Chinaron. La 30 august, noi persecutii incep impotriva tuturor preotilor pagani din Africa de nord, care isi sfarsesc viata ori rastigniti ori arsi de vii.
416
Inchizitorul Hypatius, alias „Sabia lui Dumnezeu”, extermina ultimii pagani din Bitinia. La Constantinopole (7 decembrie) toti ofiterii armatei, functionarii publici si judecatorii necrestini sunt concediati.
423
Imparatul Teodosie al II-lea, declara (la 8 iunie) ca religia paganilor este „adorare a demonilor” si ordona ca toti cei care persista in practicarea ei sa fie inchisi si torturati.
429
Templul zeitei Atena (Partenonul) de pe Acropole la Atena este jefuit. Paganii din Atena sunt persecutati.
435
La 14 noiembrie, un nou edict al lui Teodosie al II-lea ordona pedeapsa cu moartea pentru toti „ereticii” si „paganii” din imperiu. Singura religie necrestina considerata legala este iudaismul.
438
Teodosie al II-lea emite un nou edict (la 31 ianuarie) impotriva paganilor, citand „idolatria” lor ca cauza a unei epidemii recente!
440 la 450
Crestinii demoleaza toate monumentele, altarele si templele din Atena, Olimpia si alte orase grecesti.
448
Teodosie al II-lea ordona arderea tuturor cartilor necrestine.
450
Toate templele din Afrodisia (orasul zeitei Afrodita) sunt daramate si bibliotecile lui arse. Orasul este renumit Stavropol (Orasul crucii).
451
Un nou edict al lui Teodosie al II-lea (de la 4 noiembrie) subliniaza ca „idolatria” trebuie pedepsita cu moartea.
457 la 491
Persecutii sporadice impotriva paganilor din Imperiul de la Rasarit. Printre altii, medicul Iacobus si filozoful Gesius sunt executati. Severianus, Herestios, Zosimos, Isidorus si altii sunt torturati si inchisi. Misionarul Conon si adeptii lui extermina ultimii pagani din insula Imbros, in Egea de nord. Ultimii credinciosi ai zeului Zeus Lavranius sunt exterminati in Cipru.
482 la 488
Majoritatea paganilor din Asia Mica sunt ucisi in urma unei revolte disperate impotriva imparatului si bisericii.
486
Mai multi preoti pagani „ilegali” sunt descoperiti, arestati, batjocoriti, torturati si executati la Alexandria, Egipt.
515
Botezarea devine obligatorie, chiar pentru cei care spun ca sunt deja crestini. Imparatul de la Constantinipole, Anastasiu, ordona masacrarea paganilor din orasul arab Zoara si daramarea templului zeului local Teandrit.
528
Imparatul Iustinian interzice jocurile olimpice „alternative” din Antioh. De asemenea ordona executia (prin ardere, rastignire, sfasierea de catre animale salbatice, sau taierea cu cuie de fier) tuturor celora care practica „vrajitoria, prezicerea, magia sau idolatria” si interzice practicarea profesiilor pedagogice de catre pagani („... cei care sufera de nebunia hulitoare a elinilor”).
529
Imparatul Iustinian proscrie academia filozofica din Atena, careia i se confisca proprietatile.
532
Inchizitorul Ioan Asiacus, un calugar fanatic, conduce o cruciada impotriva paganilor din Asia Mica.
542
Imparatul Iustinian ii permite inchizitorului Ioan Asiacus sa converteasca paganii din Frigia, Caria si Lidia din Asia Mica. In 35 de ani de la cruciada 99 biserici si 12 manastiri sunt cladite pe locul templelor pagane daramate.
546
Sute de pagani sunt omorati la Constantinopole de catre inchizitorul Ioan Asiacus.
556
Iustinian ordona inchizitorului notoriu Amantius sa se duca la Antioh sa gaseasca, aresteze, tortureze si extermineze ultimii pagani ai orasului si sa dea foc la toate bibliotecile private.
562
Arestari in masa, batjocoriri, inchideri si executii de pagani la Atena, Antioh, Palmira si Constantinopole.
578 la 582
Crestinii tortureaza si rastignesc pagani in tot Imperiul de la Rasarit si extermina ultimii pagani din Heliopole (Baalbec).
580
Inchizitorii crestini ataca un templu secret al lui Zeus in Antioh. Preotul se sinucide, dar ceilalti pagani sunt arestati. Toti arestatii, inclusiv vice-guvernatorul Anatolius, sunt torturati si trimisi la judecata la Constantinopole. Acestia sunt condamnati la moarte si aruncati leilor. Fiarele salbatice nu vor sa-i sfasie si ei sfarsesc prin a fi rastigniti. Trupurile lor sunt tarate pe strazi de catre gloata crestina si apoi aruncate neinmormantate in depozitul de gunoi al orasului.
583
Noi persecutii impotriva paganilor de catre imparatul Mauriciu.
590
In intregul Imperiu de la Rasarit acuzatori crestini „descopera” conspiratii pagane. Incepe o noua era a torturii si executiilor.
692
Sinodul Ecumenic Quinisext (Penthekte Synodos) din Constantinopole interzice ce a mai ramas din Calende, Brumalia, Antesteria si alte sarbatori pagane.
804
Paganii elini din Laconia, Grecia, rezista cu success efortului lui Tarasiu, patriarhul de la Constantinopole, de a-i converti la crestinism.
950 to 988
Convertirea fortata a ultimilor elini pagani din Laconia de catre „sfantul” armean Nicon.
8 comentarii:
sursa este
http://www.rassias.gr/9011.html
Dar ai omis perioada pana in 313.
De la Traian (98-117) pana la sfarsitul domniei lui Diocletian (285-305), crestinii au fost persecutati ...in genere, la crestini nu se cautau si nu se condamnau anumite crime prevazute si pedepsite de legile in vigoare, ci doar calitatea si numele lor de crestini - pentru nume.( Iustin Martirul, Apologia I-a, 4 )
Interesa, deci, nu crima sau vina, ci numele insusi: nomen ipsum, nomen cristianum, "confessio nominis, non examinatio criminis damnatur" = "marturisirea numelui, nu examinarea vinei se condamna" (Tertulian, Apologeticum II, 3, 11; Scorpiace, IX-X).
Persecutiile au avut serioase urmari pentru Biserica. In perioada primelor secole, pana la edictul de la Milan din 313, dat de Constantin cel Mare (306-337), Biserica a dat cel mai mare numar de martiri, cinstiti pana azi ca sfinti.
Contrar asteptarilor masurilor luate de imparatii romani contra crestinilor si a urii lumii pagane, cu cat crestinii erau mai persecutati, cu atat numarul lor crestea.
Curajul martirilor in fata mortii a facut pe multi pagani sa treaca la crestinism. "Semen est sanguis christianorum" - "sangele crestinilor este o samanta", scria Tertulian (Apologeticum, 50, 13).
Intr-adevar, martirii crestini au suferit cu curaj neinfricat, care a uimit lumea greco-romana, toate torturile si pedepsele inventate de fanatismul si brutalitatea lumii pagane, care ura pe crestini, dispretuia credinta lor intr-un Dumnezeu spiritual si invizibil, lua in deradere credinta si speranta lor in invierea mortilor si viata viitoare, si nu avea nici o pretuire pentru viata lor curata si sfanta.
Unde este obiectivitatea?
Ai invatat o istorie falsificata, mihaila andrei. De fapt, Iisus nu a existat! Conducerea Imperiului roman a inteles ca imperiul se poate destrama, fiind afectat de enorm de multe conflicte interne cu populatiile ocupate, dar si datorita discreditarii si satirizarii paganismului, care nu mai avea nici o credibilitate http://avram-marius.blogspot.ro/2013/12/isus-christos-o-inviere-profitabila.html si ca doar impunerea unei religii unice ar reinstaura controlul mental asupra populatiei, mult mai ieftin si mai eficient decat cel militar si politienesc. Flavienii au "demarat" procedura impunerii crestinismului, procesul fiind finalizat de Constantin. http://www.filmedocumentare.com/mesia-lui-cezar.../. In acest scop, l-au luat pe cronicarul iudeu get-beget Josephus si l-au botezat Flavius Josephus. http://ro.wikipedia.org/wiki/Iosephus_Flavius. In paralel, sectele esoterice au fost eliminate brutal, deoarece reprezentantii lor cunosteau semnificatiile spirituale ale acestui sistem numit "viata" si nu puteau fi constransi fizic, nefiindu-le teama de moarte... gnosticii, esenienii, druizii, nestorienii, zamolxienii, mai tarziu catarii si samanii, si altii. "Istoricitatea" lui Iisus e o minciuna , http://en.wikipedia.org/wiki/Historicity_of_Jesus, dealtfel "Iisus", ca si multe alte personaje mitologice care au aceeasi semnificatie de "constiintza christica", nu au existat niciunul http://www.mixdecultura.ro/2014/06/o-altfel-de-istorie-religiilor/ Dealtfel, un studiu literar, stilistic, lexical, al bibliei, demonstreaza ca evangheliile au fost scrise, intr-un rastimp de vreo mie cinci sute de ani, de cel putin 600 de persoane! Nu prea avem unde sa "bagam" anii astia decat inainte de anul zero! http://www.filmedocumentare.com/cine-a-scris-biblia/. In perioada dintre anul 100 si pana la consiliul de la Niceea, grupuri de "crestini" fanatici au actionat, sub protectia Romei si a patriarhilor, ca niste gasti de cartier, ucigand pe cei ce se opuneau "directiei politice", distrugand si arzand toate referintzele despre Iisus de dinainte de anul zero, inclusiv prin distrugerea renumitei biblioteci alecsandriene. http://www.descopera.ro/cultura/9187491-hypatia-din-alexandria-intaia-mare-matematiciana-a-lumii-antice . Iar aceste lucruri incep sa devina evidente in urma unor cercetari oneste si nepartinice. http://www.mediafax.ro/.../iisus-nu-a-existat-niciodata... Singura semnalare istorica a lui Iisus, cea facuta de istoricul roman de origine evreiasca Flavius Josephus (37 - 100 d.Hr.) s-a dovedit a fi un fals, un insert realizat cateva sute de ani mai tarziu de catre niste calugari crestini contrariati de faptul ca marele cronicar al Imperiului Roman nu a mentionat absolut nimic despre viata lui Iisus, desi povesteste amanuntit istoria iudeilor chiar in vremea in care a "trait" acesta. http://en.wikipedia.org/wiki/Josephus_on_Jesus. Iar contradictiile din "genealogia" lui Iisus sunt, de fapt, chei... Misterele Bibliei: Genealogia lui Isus - Secretele Zeilor
Acei "adepti ai lui Mesia", cu care biserica a incercat sa ii identifice pe acei primi crestini, formau o secta razboinica, condusa de un anume Iuda, care s-a autoproclamat, Mesia, in greceste Hristus, si a decimat, intr-un atac surpriza, garnizoana romana din Ierusalim. Cativa razboinici au declarat ca il vor ucide pe imparatul Nero. Asa ca acesta a ordonat cautarea si uciderea tuturor acestor "adepti ai lui Iuda Hristus". Sa vedem ce ne spun istoricii veritabili.
Cum se face un Mesia
Fără îndoială, în timpul lui Augustus şi al lui Tiberius, a existat vreunul care se autointitula Mesia; patriotismul evreiesc, mai ales în rîndul maselor populare, nu admitea nici cucerirea romană, nici o regalitate exercitată de prinţii hasmoneeni din dinastia lui Irod, care erau străini de rasa lor, veniţi din Edom, o vastă regiune din Palestina meridională. Au existat chiar mai mulţi aşa zişi Mesia, fiecare pretinzînd că este trimis de Dumnezeu să elibereze naţiunea oprimată şi să dea poporului lui Israel supremaţia prezisă de profeţi.
Dar un Mesia şi mai important l-a precedat, galileean ca Isus, a fost uns şi a devenit astfel Cristos; acesta se numea Iuda şi insurecţia pe care a iniţiat-o a avut un mare impact şi a fost importantă; ea s-a produs la puţin timp după destituirea regelui evreu Archelaus, adică la şase ani după pretinsa naştere a lui Isus. Acest Iuda Galileeanul propovăduia noi opinii religioase, după spusele istoricilor; Flavius Josephus îl numeşte „un mare sofist” şi îl prezintă ca fiind fondatorul unei secte la fel de semnificativă ca cele ale fariseilor, saducheilor şi esenienilor; această răzvrătire a fost înăbuşită de Publius Sulpicius Quirinus, guvernator al Siriei, în numele lui Agustus. Cu toate acestea, secta lui Iuda Galileeanul a supravieţuit ca şcoală secretă, păstrîndu-şi proprii conducători religioşi. Sub conducerea lui Menahem, fiul fondatorului torturat la Ierusalim şi rudă a lui Eleazar, iudaiţii sau zeloţii exaltaţi au avut o activitate extraordinară începînd cu anul 64, au cucerit Templul, cetatea Antonia, tot oraşul de sus şi castelul lui Irod, au făcut un mare carnagiu printre romani, l-au obligat pe Cestius Gallus, general al imperiului, să bată în retragere, dispersând armata sa, au organizat insurecţia în toată Palestina, şi-au masacrat conaţionalii cu opinii mai moderate. Restul se ştie: după un asediu de şapte luni, care a costat viaţa majorităţii populaţiei evreieşti, Ierusalimul a fost cucerit şi Templul incendiat.
Toţi răsculaţii evrei care nu şi-au găsit moartea la căderea Ierusalimului au fost vânduţi ca sclavi şi dacă printre aceştia erau unii care se plângeau de această nouă condiţie, li se aplica tortura sclavilor, umilitoarea crucificare; pentru a-l umili şi mai mult pe Simon, l-au crucificat cu capul în jos.
Oare ne-am fi înşelat mult văzând originea creştinismului în secta lui Iuda Cristos Galileeanul, adversarul preoţimii iudaice şi al păgânismului greco-roman? Aceşti iudaiţi creştini sunt menţionaţi în epoca lui Nero, erau deja răspândiţi în diferite locuri în imperiu şi persecutaţi. După distrugerea Ierusalimului, supravieţuitorii acestuia sunt sclavi şi primii creştini ne sunt reprezentaţi ca fiind amestecaţi pretutindeni cu sclavii, făcînd propagandă religioasă printre sclavi, adunându-se în secret în catacombe cu sclavii păgâni pe care-i converteau la ideile lor de emancipare. Ar fi oare lipsit de raţiune să presupunem că, ascunzându-se pentru propaganda lor, iudaiţii sunt cei care au inventat aceste întâlniri frăţeşti, din care, mai tîrziu, s-a făcut comuniunea euharistică şi din care, legende vagi şi contradictorii au luat naştere, amestecând şi denaturând amintirile lui Ioan şi Simion, ale lui Iuda şi Isus?
Nimic nu este mai caracteristic, într-adevăr, decât data la care creştinismul fixează prima persecuţie împotriva discipolilor lui Isus: anul 64, spun savanţii bisericii, cînd Nero a promulgat edictul său. Ei bine, acest an 64 este cu siguranţă cel în care Eleazar, rudă şi discipol a lui Iuda Galileeanul, a ridicat în Palestina stindardul revoltei contra puterii romane; atunci iudaiţii au masacrat 3.000 de soldaţi ai imperiului care se găseau în garnizoană la Ierusalim. Nu e de mirare că în prezenţa acestei revolte, a acestei rebeliuni sângeroase, Nero, nelimitîndu-se doar la a ordona represiunea în Iudea şi în Galileea, a poruncit măsuri despotice contra tuturor evreilor răspîndiţi în diverse locuri din imensul teritoriu supus proconsulilor săi; nu e de mirare că a pus să fie căutaţi în Italia membrii sectei iudaite, mai mult chiar decât pe ceilalţi israeliţi şi că a ordonat să fie supuşi torturii toţi cei care au putut fi descoperiţi la Roma, văzând în ei conspiratori. Persecuţia lui Nero se aplică deci neapărat discipolilor lui Cristos Iuda, cel care nu este un mit. Apoi, plecând de la epoca lui Vespasian şi a lui Titus, adică după căderea Ierusalimului, consecinţă a insurecţiei lui Eleazar, supravieţuitorii naţiunii evreieşti, dispersaţi prin tot imperiul, au fost în permanenţă suspectaţi şi este foarte probabil că, printre diversele secte, cea a iudaiţilor a fost cea mai vânată şi persecutată. N-am fi oare îndreptăţiţi să credem că, pentru a se disimula mai bine şi pentru a deruta suspiciunile, şefii acestei secte au putut să mascheze legătura lor cu Iuda Galileeanul, fabricînd toate aceste legende diverse, din care preoţii au scos ulterior elementele evangheliilor?
Este imposibil să nu se constate că, dacă începând din această epocă câţiva autori vorbesc de creştini (christiani) care s-ar putea foarte bine să fi fost iudaiţi, dimpotrivă, nici un istoric nu cunoaşte pe Isus Cristos din evanghelie şi nici cortegiul său de miracole, care nu puteau trece neobservate. Iată pentru ce suntem tentaţi să ne gîndim că unii preoţi au visat încă din secolul al doilea să-şi tragă partea din aceste legende, pe vremea aceea doar în stadiu de embrion şi au întrevăzut posibilitatea creării unui cult nou, atunci când păgînismul nu mai avea credincioşi, când se satirizau în mod public Jupiter şi zeii din Olimp – nemuritoarele satire ale lui Lucien de Samosate, care a trăit în epocă, vin să ateste cele afirmate.
Da, o sectă creştină ar fi putut lua naştere în aceste circumstanţe, s-ar fi putut răspândi, fără ca existenţa şi propagarea sa să necesite realitatea lui Isus Cristos şi martirii acestei idei religioase supuşi torturii sub Domiţian, Traian şi alţii, nu dovedesc nimic în acest sens, absolut nimic, aşa cum nici miile de martiri care fac sacrificiul suprem, chiar şi în zilele noastre încă, sub roţile carului lui Djaggernaut nu dovedesc existenţa reală a lui Budha şi a încarnărilor sale.
http://avram-marius.blogspot.ro/2013/12/isus-christos-o-inviere-profitabila.html
La fel ca si Vechiul Testament, Noul Testament contine o sumedenie de coduri si simboluri intercalate într-o naratiune care nu poate conduce decât la confuzie si ratacire daca este luata literal. Acest lucru transpare în fraza repetata obsesiv în Noul Testament: „Cine are urechi de auzit sa auda”. Cine este initiat în cunoasterea secreta sa înteleaga ce este de înteles. Cât de spre ceilalti, care nu sunt initiati, lasati-i sa creada în prostiile astea.
Nu exista dovezi credibile si incontestabile ale existentei unui personaj istoric numit Iisus, nici de natura arheologica, nici scrise – nimic. La fel stau lucrurile si în ceea ce îi priveste pe Solomon, Moise, David, Avraam, Samson si nenumarate alte „vedete” biblice. Singurele texte pe care ne putem baza sunt cele levite si diferitele versiuni ale Evangheliilor. Cât de disperati trebuie sa fi fost manipulatorii daca au încercat sa introduca o referinta la Iisus în opera istoricului „iudeu” Josephus, încercând sa demonstreze astfel realitatea unei contrafaceri… Exista mai mult de 40 de scriitori care au scris cronici despre evenimentele petrecute în aceasta perioada de timp în Iudeea, dar care nu fac nici o mentiune la Iisus. Sa nu existe chiar nici o referire la un om ca el, dupa tot ce se presupune ca a facut? Philo a trait în perioada atribuita vietii lui Iisus si a scris o istorie a iudeilor care a acoperit integral aceasta perioada. A locuit chiar în Ierusalim în anul în care ar fi trebuit sa se nasca Iisus si când Irod ar fi trebuit sa dea ordinul de ucidere a copiilor cu vârste de pâna la doi ani; si totusi, nu face nici o referire la acest eveniment. S-a aflat în Ierusalim când Iisus ar fi trebuit sa îsi faca intrarea triumfala în oras, apoi sa fie crucificat si sa se ridice din morti a treia zi. Ce credeti ca spune Philo despre aceste evenimente? Nimic. Nici un cuvânt. Nici celelalte documente romane ale vremii sau textele scriitorilor greci ori alexandrieni care cunosteau foarte bine perioada si tinutul respectiv nu mentioneaza nimic despre aceste lucruri.
De ce? Pentru simplul motiv ca ele nu s-au petrecut. Întreaga legenda a lui Iisus este o poveste simbolica, împanata de coduri si simboluri ezoterice si astrologice, cu scopul de a crea o noua religie-închisoare pentru mase, pornind de la aceeasi simbolistica a Fratiei Babiloniene.
Rasa umana a fost amagita din nou. A câta oara?
http://www.mixdecultura.ro/2014/06/o-altfel-de-istorie-religiilor/
După căsătorie, viața mea a fost atât de grea, încât soțul meu a început să urmărească alte femei pentru că nu i-am dat un copil după ce am așteptat câțiva ani. Mi-am văzut căsnicia dispărând. Am făcut tot posibilul pentru a schimba situația, dar nimic nu a funcționat până l-am întâlnit pe Dr. DAWN, un vindecător spiritual. Dr DAWN mi-a salvat viața și căsnicia. acum am 3 copii. Sunt recunoscător Dr. DAWN și de aceea îmi las mărturia oricărei persoane care suferă de probleme conjugale și de fertilitate. E-mail de contact: dawnacuna314@gmail.com
Whatsapp:+2349046229159
Trimiteți un comentariu